Întotdeauna spun că nu-mi place să-i citez pe alţii. (bine, mai spun şi că nu-mi place să mă repet, dar se pare că tot repet afirmaţiile astea două la infinit! :) aşşaa...)
Da, e adevărat, nu-mi place să-i citez pe alţii când vorbesc. De asta nici nu mă sinchisesc să reţin vreun citat celebru, doar dacă e cu adevărat bun!! Nu pot să spun de ce fac treaba asta, poate am un ego atât de mare încât nu acceptă idei spuse de alţii. Vrea să fie întru totul original! Şi îmi e de ajutor mentalitatea mea obtuză, pentru că mă forţează să gândesc de una singură. Dar nu mai e aşa de bine când am vreo nelămurire. Atunci îmi e foarte greu să iau de bun ce aud sau citesc. (desigur, eu vorbesc aici de lucruri mărunte, cum ar fi: praful se şterge mai bine cu aia decât cu aia ş. a. m.d. Ar fi drăguţ să nu iau de bun faptul că Pământul e rotund!! :D ) Şi iarăşi, nu e bine când "îmi" aud părerile prin diverse părţi!! Am impresia că am fost furată intelectual!! Dar nu, era doar un alt om care a ajuns la aceeaşi concluzie, poate în acelaşi timp cu mine! De obicei nu îmi împart ideile revelatoare atât de des (exact, pentru că nu-mi place să mă repet! :D) şi de aceea creez o barieră în comunicarea cu ceilalţi.
De câţiva ani încoace am înţeles că nu-i nicio problemă dacă mă repet. Nu pot aduna toţi cunoscuţii într-o sală de bal şi să le spun: "Iată, oameni buni, IDEILE mele, CONCLUZIILE mele! Umblaţi fericiţi şi ţineţi-le minte, pentru că e prima şi ultima oară când le veţi auzi!" Deşi unele chiar sunt demne de admiraţie! Nu. Nu merge aşa. Deci am început să mai las de la mine, ba chiar am auzit-o şi p-asta: "Da, ştiam. Mi-ai mai spus!" Eeee... Progres, domnule. Asta este!
Şi, cine ştie, poate repetarea ideilor, părerilor, gesturilor duce la... comunicare mai bună. Nu-i aşa? Hai să repetăm orice auzim şi ni se pare că merită! Acuma mă duc să citesc dintr-o carte cu maxime şi cugetări. Poate se lipeşte vreun citat celebru şi de mine!
0 opinii:
Trimiteţi un comentariu