Pe scurt

Concluziile acestei săptămâni sunt:

- mă bucur că mai ştiu să scriu şi să vorbesc româneşte corect;
- nu există glumă proastă. Există public-ţintă pentru fiecare;
- când tu te placi pe tine, eşti mai plăcut şi de ceilalţi în mod aproape automat;
- când o să îmbătrânesc suficient de mult, o să mă retrag la un azil mişto;
- am de ales între a mă bucura că actorii români pot mânca o pâine în plus şi a mă enerva şi dezgusta la gândul că n-o să mai auzim filmele aşa cum au fost ele făcute de Mama-Natură;
- e frumos când te eliberezi de poveri. Fie ele şi stupide, ca dependenţa de Pepsi;
- trebuie să fac un sac de bani ca să ţin pasul cu toate rahaturile pe care vreau să mi le cumpăr;
- taman când crezi că eşti o persoană unică, irepetabilă şi megaultraspecială vezi două documentare de Stephen Hawking şi-ţi aduci aminte ce bacterie neinteresantă eşti;
- trebuie să scriu mai des pe blog, că iar mă lenevesc;
- am o boală grea. Lene se numeşte şi găsesc foarte greu tratament. Poate să fac un teleton la Antena 1, ceva;
- simţul umorului e important până la o vârstă. După aia e greu să-l păstrezi. Campionii adevăraţi sunt acei oameni care-l şi folosesc după toate vârstele şi toate cele;
- uneori... n-ai cu cine, domnule!! Asta ieste!